Mihai Eminescu
("In sfirsit vedem limpede...")
In sfarsit vedem limpede. Generalul Ignatieff a propus Guvernului nostru retrocedarea Basarabiei in schimbul a nu stiu caror petice de pamant de peste Dunare. Romania este singurul stat care azi e in primejdie de a fi desmembrat de chiar aliatul ei, dupa ce au incheiat o conventie, prin care i se garanteaza integritatea teritoriului. Romania vede zburand ca pleava in vant asigurarile unei conventii, a carei iscalituri sunt inca umede si care a incheiat-o cu o imparatie mare pe al carei cuvant se credea in drept sa se intemeieze.
Si ce zice Austria la aceasta? Austria, pentru care gurile Dunarii sunt o conditie de existenta mai mult decat pentru noi? Dupa cat auzim, ea nu are nimic de zis, daca i se asigureaza neutralitatea intregii Dunari de jos.
Dar cum sa se asigure aceasta neutralitate? Printr-un tratat? Ridicol! Tratarile se scriu astazi, pentru ca sa fie calcate a doua zi.
Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o inapoi, drept din dreptul nostru si pamânt din pământul nostru ? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România si aceeasi onoare nu cere respectarea conventiei iscalită ieri. Ciudată onoare intr-adevăr!
Si pe ce se intemeiază acest point d’honneur?
Fost-au Basarabia cucerită cu sabia ? Nu. Prin tratatul de Bucuresti de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca pret al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia.
Napoleon era asupra intrării in Rusia si trupele rusesti se intorceau in mars fortat, in ruptul capului, luând fata pământului românesc pe tălpile lor.
Cine i-a văzut intorcîndu-se, căzând pe drumurile tării de osteneală, nu putea zice că aceasta era o armie invingătoare, nici nu putea crede că peste curând succesele acelei armii aveau a-i câstiga o provincie. Se stie că diplomatia engleză, impreună cu vânzarea beiului grec Moruzi, a fost cauza cesiunii Basarabiei.
Beiul grec si-a pierdut capul. Anglia e pedepsită abia astăzi. Si când Moldova au căpătat indărăt o parte din pământul ce pe nedrept i se luase, atunci s-a intins onoarea Rusiei si acea onoare cere ca să se ia indărăt de la noi ceea ce pe nedrept ni se
luase ?
Căci prin ce păcătuise Tările românesti Rusiei ? Nu le-am hrănit intr-atâtea rânduri ostirile, nu erau tările noastre adăpostul lor, doveditu-ne-am vreodată dusmanii ei ? Intr-adevăr nu găsim cuvinte pentru a califica această pretentiune, necum implinirea ei. Oare puterea cea mare a Rusiei i-ar da dreptul de a-si bate joc de lume, de noi, de ea insasi ?
Pe câtă vreme presa rusească comitea necuviinta - caci altfel n-o putem numi - de a vorbi despre reluarea Basarabiei, pe atâta vreme am ignorat glasul unei prese care stiam prea bine că n-are nici o insemnătate si este liberă a se ocupa in mod platonic de toate cestiunile pe cari le permite politia de a fi discutate, fără a-i creste cuiva prin aceasta peri albi.
Dar astazi nu mai eset presa rusească care vorbeste, ci guvernul, care acolo este tot.
Astfel dar am pierdut 15000 de oameni si câteva zeci de milioane cheltuieli de război, am ajutat pe "mandatarul Europei" in indeplinirea sacrei sale misiuni, pentru ca la urmă tot noi să fim cu pagubă, tot noi să plătim războiul Rusiei cu pierderea unei provintii ?
Până acuma noi am refuzat orice schimb, ne astupăm urechile la orice propunere de schimb in această privintă. Drepturile noastre asupra intregei Basarabii sint prea vechi si prea bine intemeiate pentru a ni se putea vorbi cu umbră de cuvânt de onoarea Rusiei angajată prin Tratatul de la Paris. Basarabia intreagă a fost a noastră pe cind Rusia nici nu se megiesa cu noi, Basarabia intreagă ni se cuvine, căci e pământul drept al nostru si cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la ibceputul veacului al patrusprezecelea incă până in veacul al nouăsprezecelea.
Mandatarul Europei vine să mântuie popoarele crestine de sub jugul turcesc si incepe prin a-si anexa o parte a unui pământ stăpânit de crestini, in care nu-i vorba de jug turcesc ? Ciudată mântuire intr-adevăr.
Cuvântul nostru este : De bunăvoie voie niciodată, cu sila si mai putin.
Intr-unul din numerii trecuti am inregistrat zgomotul că in Basarabia s-ar fi luat deja măsuri administrative din partea Rusiei, care trec dincolo de marginile conventiei incheiate. Cerem lămurire guvernului. Conventia nu trebuie să rămâie literă moartă si orice trecere peste ea trebuie respinsă in orice moment. Nu e permis nimănui a fi stăpân in casa noastră decât in marginele in care noi ii dăm ospetie. Dacă natia românească ar fi silită să piardă o luptă, va pierde-o, dar nimeni, fie acela oricine, să n-aibă dreptul a zice c-am suferit cu supunere orice măsură i-a trecut prin minte să ne impună.
Dar toate acestea sânt consideratiuni făcute fată cu o eventualitate asupra căreia stăruim a fi in indoială.
Oricât de multi oameni răi s-ar găsi in această tară, nu se găseste nici unul care ar cuteza să puie numele său sub o invoială prin care am fi lipsiti de o parte din vatra strămosilor nostri. Guvernul rusesc a putut să facă o incercare, a trebuit insă să se incredinteze că in zadar a făcut-o.
Mai departe nu va merge!
Noi nu pretindem, chiar nu cerem nimic de la puternicul nostru aliat ; atât insă si numai atât. Voim să păstrăm bune relatiuni cu vecinii.
Ei bine ! Rusia nu se va face vinovată de o faptă care ar fi pentru dânsa o vecinică pată in ochii lumei ; ea nu va lua de la noi ce noi nu voim să dăm.
(Mihai Eminescu, Timpul, 25 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 40-41)
|
