Lectia despre Unificare
Victor RONCEA, Ziua, 20 martie 2006
"Prioritatea noastra nationala, de 50 de ani incoace, este reunificarea tarii, indiferent de coloratura Guvernului, de stanga, de dreapta, coalitie. Nu am recunoscut si nu vom recunoaste niciodata impartirea arbitrara a natiunii si a teritoriului ei firesc. Suntem implicati intr-un razboi geopolitic global si ne aflam la confluenta intereselor marilor puteri. Noi stim ca cine controleaza acest colt de pamant infipt in Mare poate controla intreg continentul." Desi as fi vrut ca aceste declaratii transante sa apartina unui oficial roman, din pacate nu este asa. Este vorba de o alta tara care traieste, aproape la indigo, soarta Romaniei: Coreea. Insa, spre deosebire de autoritatile de la Bucuresti, bine infestate de microbii si acarienii Moscovei, cele de la Seul - cei drept, ajutate de anti-virusii Washington-ului - chiar militeaza pentru reunificare.Aflat saptamana trecuta intr-o vizita de documentare in Zona Demilitarizata care desparte in doua Coreea, am putut constata la fata locului modalitatea in care natiunea separata sta, fata in fata, pe picior de razboi. Pentru ca, daca nu au recunoscut niciodata despartirea si nu au stabilit relatii diplomatice, nici armistitiu nu au semnat vreodata. Cu toate acestea, inventivii asiatici nu duc lipsa de mijloace oficiale pentru a mentine un calm aparent intre Sud si Nord militand in acelasi timp pentru reunificare. De exemplu, dupa cum ne-a amintit oficialul citat mai sus: Jocurile Olimpice, unde cele doua parti s-au prezentat cu o echipa comuna. Iata cum, cautand formule pentru reapropierea naturala cu micuta Coreea de Nord a noastra - Republica Moldova - am gasit raspunsuri nu in inima Europei, ci in cea a Asiei.
Bucurestiul diplomatic, mereu surd si mut atunci cand e vorba de demnitatea nationala, nu a reusit nici pana azi sa lamureasca oficialii de la Bruxelles (sau chiar multi ambasadori de prin Romania) ca natiunea romana este aceeasi, pe ambele maluri ale Prutului. Numai ca pe malul rasaritean, fractura realizata de sovietici in 1940 (apropos de "procesul comunismului") a fost supusa unui "experiment Pitesti" extins. N-am reusit de 16 ani sa explicam acest lucru Occidentului. In schimb, Orientul este cel care invata din trista noastra experienta, dupa ne-au informat diplomatii experimentati ai Seulului si diriguitorii "Korea Fundation", un for care stie sa propage esenta politicii de reunificare a Coreei la nivel mondial.
Este cazul, consider eu, sa profitam de lectia lor despre Unificare pe care diplomatii si politicienii de la Bucuresti ar trebui sa si-o prinda cu piunezele pe frunte, ca sa n-o uite pana la primul sejur de shoping la Bruxelles sau la Strasbourg.
In primul rand, din 1969, la Seul exista un Minister al Unificarii, al carui ministru are functie de vice-prim-ministru (cum ar fi Marko Bela la noi). Peste 500 de functionari guvernamentali robotesc de zor pentru unire impreuna cu alte departamente specializate pe problematicile umanitare sau, deopotriva, militare. Un aspect de loc de neglijat. Transnistria lor largita dispune de arme performante din depozitele Chinei si ale fostei fostei URSS. Autoritatile de la Seul lucreaza sub tinta a sute de rachete pozitionate spre centrul capitalei sud-coreene. Amenintarea Coreei de Nord este directa si continua, ne-au aratat responsabili de securitate ai Sudului, exemplificand, pe langa programul nuclear al Phenianului si cu ultimele productii de rachete, Taepodong 1 si Taepodong 2, capabile sa-si poarte incarcatura exploziva pe o raza de actiune de circa 4000 de kilometri. Sprijiniti fervent de Rusia - care si-a intins abila o tentacula pentru a avea granita cu Coreea -si de China, gigantul geopolitic al spatiului asiatic, coreenii se mai afla si in perimetrul ambitiilor Japoniei, cu care isi disputa chiar o Insula a Serpilor, intr-o mare bogata cu resurse de hidrocarburi. Asemanarile cu cazul Romaniei sunt izbitoare. Mergand mai departe cu comparatia, am putea observa ca japonezii si chinezii coreenilor sunt nemtii si rusii istoriei noastre.
Dar "sudistii" nu-si pierd entuziasmul pentru unire nici macar stiind ca o armata de 7,7 milioane de "nordisti", pregatiti intr-un stagiu militar de 10 ani, este oricand pregatita sa invadeze sudul peninsulei, daca este cazul, pentru a-si elibera conationalii de ocupantii americani, dupa cum se considera la Phenian. Dimpotriva: ii imbratiseaza pe nord-coreeni care reusesc sa fuga de teroarea comunista, oferindu-le, din prima, un ajutor financiar de 300.000 de dolari, pentru a-si recladi viata. Sudul e pregatit si politic pentru reunire: Palatul Parlamentului de la Seul (capitala mentinuta in inima peninsulei, la doi pasi de granita nordista, in ciuda amenintarilor existente) are construite doua sali, desi sistemul parlamentar este in prezent unicameral. A doua ii asteapta, dotata si pregatita, pe colegii din nord. Poate, dupa Unire, se vor dori doua Camere...
Insa pana atunci, in asa-zisa Zona Demilitarizata, unde soldatii rivali se privesc zilnic, ochi in ochi, dictonul trupelor este: "Ii infruntam pe toti" (pe comunisti). Din pacate, noi ii avem in propriul stat, chiar la conducerea multor minister, pe cei pe care trebuie sa-i infruntam: neo-nomenclaturistii, pentru care Unirea si demnitatea nationala au fost ingropate, in 1940.
|
